Iarna, iarna, ce ne faci?

Azi la Toronto au fost -30 de grade, duuuh! Vremea asta a innebunit. Stiu ca sunt in Canada et all, nu ma cred in niciun paradis tropical, dar nici chiar asa frate! De cand cu furtuna aia de gheata care a venit peste noi inainte de Craciun, numai asa in temperaturile astea nesimtite ne-a tinut tot timpul asta.

Am revenit la sala, ca in perioada sarbatorilor n-am mers deloc, n-aveam niciun chef, si am amanat pana dupa sarbatori sub pretextul ca trebuie sa fac cumparaturile de Craciun si n-am timp sa merg la sala etc. Ei bine, Craciunul a trecut, Revelionul a trecut, vacanta mea a trecut, e timpul sa trec la regimul meu obisnuit, si azi dimineata mi-am luat gear-ul de gym si am mers sa fac sport, in timpul orei mele de pranz, asa cum fac de obicei. Taaare greu m-am mai mobilizat azi dimineata sa-mi iau echipamentul de sport ca sa merg la sala, si taaare greu m-am mai hotarat sa merg acolo sa trag de fiare, dar mi-am impus sa o fac, ca sa nu ma las pe tanjala prea mult, caci efortul pe care l-am facut in ultimele trei luni de cand am inceput sa fac sport ar fi fost de pomana daca nu reveneam in curand la gym.

Numai ca azi dimineata, cand am scos nasul afara… brrr! Really??? Ce naiba e cu vremea asta? Offf… In fine, l-am dus pe Alex la gradinita, m-am carat la serviciu (era atat de frig, incat nu reuseam sa-mi dau seama daca astia de la GO au caldura in tren sau nu; probabil ca aveau, dar caldura aia nu mai ajungea si la oasele mele in care intrase frigul), iar la pranz m-am fortat sa merg la sala, care se afla vizavi de jobul meu. Am petrecut 30 de secunde afara, si tot am apucat sa ma transform in turture (vorba vine). Si de-abia am asteptat sa-mi termin azi programul, sa ajung acasa si sa dau caldura in casa la maxim – weekend, finally!!! Plus relaxare, plus uitat de orice griji si de vreme rea pentru doua zile, plus scris de placere, plus un ceai fierbinte, plus o carte buna inainte de somn.

Si ca tot am pomenit de Alex, chiar ma gandeam azi – ce norocos e puiutul meu de patru ani ca merge la o scoala care se afla la un minut distanta de casa! Da’ ce norocoasa sunt eu, ca eu sunt cea care il duc si il aduc de la scoala! Eu n-am fost la fel de norocoasa pe vremea mea, ca scoala mea era in centru si mergeam la scoala cu transportul public – parintii mei au tinut sa ma inscrie la cea mai buna scoala din oras, si acest lucru nu a fost posibil fara sacrificii. Acum, cand a venit iarna asta urata peste noi, apreciez mai mult ca oricand faptul ca Alex merge la o scoala aproape de casa.

Am niste prieteni din Montreal care acum sunt in vacanta in Florida, si din ora-n ora posteaza poze din Miami pe Facebook. Uhum, asa, ca sa ne faca noua in ciuda, celor ramasi in Canada pe timp de iarna grea. :))) Eu mi-am luat deja portia de vacanta tropicala pe anul acesta, in octombrie, si acum stau sa infrunt gerul din Toronto care crapa pietre, si sa ma uit la poze din Miami pe Facebook. Le-am lasat azi un comentariu pe FB – mai stati acolo, nu veniti acasa, ca aici e frig. :) La Toronto sunt -30, si nici nu vreau sa-mi imaginez cum e la Montreal!

Am un chef nebun de tinute elaborate, vreau sa port rochii, vreau sa port fuste, vreau sa port ciorapi colorati si cu model, vreau sa port cizme cu toc, da’ cum naiba sa le port pe vremea asta, ca nu pot iesi din blugi!!! Acum ca au fost sarbatorile cu glamul si stralucirea specifica, petrecerile de sarbatori s-au incheiat, dar cheful meu de a purta si altceva decat blugi mi-a ramas; mai ales ca am trei rochii noi, iar una dintre ele nici n-am apucat sa o port.

Si in fiecare an cand vine iarna, ma apuca asa o depresie hibernala… Pe care am de gand sa o tratez cu shopping, maine, ca cica in acest weekend va fi un pic mai cald, -8. Daca imi fac curajul sa ies maine din casa, merg sa cumpar niste fuste, ca asta mi-am pus in gand. Cu riscul sa le port la primavara cand vine Martisorul, daca nu si mai tarziu, merg maine sa-mi tratez depresia si sa mai uit de iarna asta dusmanoasa.