Paris, Orasul Luminilor

Am inceput sa invat limba franceza la scoala de cand eram in clasa a doua. Am avut o profesoara de limba franceza exceptionala, cel mai bun profesor de limba straina pe care as fi putut sa-l intalnesc vreodata, si care m-a facut sa ma indragostesc de aceasta limba atat de frumoasa, inca de la primele ore cand invatam sa zic bonjour. Pe masura ce treceau anii de scoala, pasiunea mea pentru limba lui Molière era tot mai mare. Si nu numai pentru limba franceza, dar si pentru literatura franceza, istoria franceza, cultura franceza, geografia franceza, arta franceza. De multe ori glumeam cu colegi sau cu prieteni ca “j’aime tout ce que commence avec –fr” (nu numai la scoala, dar si la liceu si la facultate). In fiecare an petrecut la scoala, imi imbogateam cultura generala cu un nou bagaj de cunostinte francofone, si absorbeam fiecare notiune noua ca un burete. In clasa 6-a stiam deja harta Parisului pe de rost, cu nume de strazi, cu edificii pariziene representative, cu monumente si muzee. Iar harta hexagonala a Frantei, o desenam cu ochii inchisi. Ba chiar stiam sa cant si imnul Frantei, La Marseillaise. In clasa a 10-a cunosteam intreaga genealogie monarhala franceza, din Evul Mediu timpuriu pana la instaurarea regimului de republica. Tot in timpul anilor de scoala, m-am hotarat ca “atunci cand voi fi mare” voi merge neaparat sa vizitez Parisul. Iar spre sfarsitul scolii generale, stiam ce cariera vreau sa urmez – limbi straine.

A urmat liceul cu profil de limbi straine, si apoi facultatea de limbi straine. Nu ma opresc prea mult la perioada mea de studentie, decat sa amintesc un singur moment funny, care si acum ma face sa zambesc. In timpul facultatii am cunoscut un tip din Franta, Fabrice (logodnicul unei amice). Eram intr-o seara in oras cu un grup de prieteni, printre care si Fabrice. La un moment dat, nu stiu cum se facu, de am inceput sa cantam La Marseillaise. Prima oara am inceput in cor (atat cat sa nu deranjam pe ceilalti din sala, bineinteles), si majoritatea prietenilor de la masa noastra care “au intrat in joc” s-au oprit dupa primele doua versuri. Eu si Fabrice am continuat. Dupa care si Fabrice s-a oprit, iar eu cantam imnul Frantei in continuare, singura. Va dati seama ca francezului nativ nu i-a venit sa creada ca este martor la asa ceva. Cu o usoara exasperare amestecata cu amuzament, si cu un zambet “nu-mi vine sa cred” dar galant pe buze, a exclamat: “Elle est plus Française que moi!”

Anii au trecut, si am traversat Atlanticul. Nu mi-am uitat visul din copilarie, acela de a merge la Paris. Si iata ca s-a intamplat, in octombrie 2008. Cand eram in aeroportul din Toronto, cu doar o ora inainte de a ma imbarca pentru zborul spre Paris, nu-mi venea sa cred ca in sfarsit se intampla!!!

Am petrecut o vacanta de vis la Paris, impreuna cu sotul meu. Ne propusesem sa vizitam cele mai fierbinti spoturi turistice din Paris, si asa am facut. Cu doua saptamani inainte de plecare, imi cumparasem din Toronto un ghid turistic al Parisului; dar la fata locului am constatat ca nu il voi folosi prea mult. Stiam dinainte ce itinerar turistic voi urma la Paris. Stiam harta Parisului, si stiam unde se afla fiecare din locurile pe care vroiam sa le vizitam. Fiind pentru prima oara in Orasul Luminilor, mi-am propus sa vad spoturile clasice, bineinteles; iar cat priveste locurile ascunse si putin cunoscute ale Parisului, mi-am propus sa le descopar cu ocazia unei alte vizite in Franta.

Imediat ce am desfacut bagajele la hotel, am iesit in oras sa ne minunam de frumusetea Parisului. Asa cum stabilisem, prima vizita a fost la Turnul Eiffel. De pe vremea cand eram copil si visam la vacanta mea din Paris, eram convinsa ca primul lucru pe care il fac atunci cand pun piciorul pe strazile pariziene, este sa vad Turnul Eiffel. Ei bine, odata ajunsi la Paris, asta am si facut. Primul punct pe traseul nostru a fost La Tour Eiffel. Am luat metroul pana la statia Trocadero, pentru a ajunge la Turn. Cand am iesit la suprafata, am si vazut-o din spatele unui teatru: “Hello Beauty!” Imi place sa vorbesc despre Turnul Eiffel la feminin. Desi in limba romana termenul turn este un substantiv neutru, in limba franceza este un nume feminin, La Tour Eiffel. Era dupa-amiaza cand am ajuns la Turn, si piata unde se afla Doamna Eiffel era plina de turisti si parizieni deopotriva. Pentru a urca pe Turn, trebuia sa stai la coada pentru lifturi la unul dintre cei 4 piloni ai Turnului. Fiecare dintre cele 4 cozi era imensa, cu o asteptare de vreo 2 ore, dupa estimarile mele. N-am mai stat la coada sa urcam pe Turn, desi am fi vrut sa admiram Parisul de la inaltimea celor 320 metri, si ne-am multumit sa o admiram de la sol. Nu exista extra-sezon pentru Turnul Eiffel. Nu exista o perioada a anului in care asteptarea pentru a urca pe culmile Parislui sa fie scurta. Are sute de vizitatori dornici sa ajunga acolo sus tot timpul – tot timpul – tot timpul, indiferent de momentul zilei, indiferent daca e in timpul saptamanii sau in weekend, indiferent de perioada anului. Poate ca voi urca pe Turn cu ocazia unei alte vizite la Paris; astfel voi avea un motiv in plus sa ma intorc in orasul de pe Sena. Sa spun despre Turnul Eiffel ca e frumoasa ar fi banal, ar fi foarte-foarte putin spus, it would be a gross understatement. Este magnifica. Vechimea de mai bine de 120 de ani a metalului ei se vede cu ochiul liber, dar ii da un aer aparte, boem, poetic, si te face sa te gandesti la Parisul perioadei Romantismului. Cand esti in preajma Turnului Eiffel, te simti invaluit in iubire.

Am asteptat sa se insereze, ca sa vedem Turnul si cu luminile ei nocturne. In anul in care am fost la Paris, Franta detinea presedintia Uniunii Europene, si luminile Turnului reflectau acest lucru. In 2008 Doamna Eiffel era luminata in culorile drapelului european, albastru cu cele 12 stelute galbene.

Urmatoarea vizita pe traseul nostru a fost la Luvru. Am venit cu metroul pana la Champs Elysées, la mijlocul distantei dintre Luvru si Arcul de Triumf. Am mers pe jos pana la Luvru. Champs Elysées este cel mai mare si mai prestigios bulevard din tot Parisul, si este unul din simbolurile Parisului. Nu numai bulevardul in sine este lat, dar si trotuarele de pe ambele parti, incat au suficient spatiu sa gazduiasca diverse expozitii si alte evenimente. In acea zi era o expozitie de aviatie pe Champs Elysées, cu ocazia implinirii a 100 de ani de aviatie franceza. In continuare, am trecut prin Piata Concorde, unde se afla Obeliscul Luxor. Am vazut fantana arteziana din Piata Concorde, in care Andy Sachs din filmul The Devil Wears Prada isi arunca telefonul mobil, fara sa preia ultimul apel al Mirandei. Si pe urma ne-am indreptat spre portile Luvrului. La intrare in curtea imensa a Luvrului se afla Arc de Triomphe du Carrousel, care este o replica (mai mica) a Arcului de Triumf din Piata Charles de Gaulle, de la celalalt capat al bulevardului Champs Elysées.

Luvrul este enorm. E o cladire atat de “regala”. Nici nu este de mirare, daca a fost resedinta regala secole de-a randul. Dintodeauna m-a fascinat arhitectura medievala, iar pe constructorii medievali ii consider genii. Numai un geniu putea sa infaptuiasca o asemenea minune arhitecturala. Intrarea in Luvru se face prin piramida de sticla, cu acces spre cele 3 aripi ale Luvrului, Denon, Sully si Richelieu. Primul exponat pe care ne-am grabit sa-l vedem la Luvru a fost, bineinteles, Mona Lisa. Sentimentul care te incearca atunci cand o vezi pe Mona Lisa este de nedescris in cuvinte, asa ca nici nu am sa incerc sa descriu ceea ce am simtit cand am vazut-o. Este cel mai protejat exponat din tot muzeul. Cel mai mult te poti apropia de ea la cativa metri. Mona Lisa este inestimabila, la propriu; dar totusi unele estimari din domeniul asigurarilor spun ca valoarea ei actualaizata se ridica la 600 milioane euro. Este considerat cel mai valoros obiect de arta din istoria omenirii (conform Discovery).

Am vazut si alte picturi ale lui Leonardo Da Vinci, printre care si Madonna of the Rocks. Nu eram sigura daca Cina cea de Taina se afla la Luvru sau intr-un alt muzeu, si o angajata a Luvrului ne-a confirmat ca aceasta este la Roma. Ne-am continuat traseul din Luvru in sala lui Venus de Milo, sala lui Picasso si Delacroix, sectia romana, sectia greaca, sectia egipteana. La sectia egipteana, printre alte exponate, am vazut mumii umane si animale, inclusiv pisici mumificate.

Nu am reusit sa vedem tot muzeul, dar stiam ca nu vom putea sa-l vedem in intregime intr-o singura zi. Prima mea intentie a fost sa petrecem la Luvru o zi intreaga, dar am stat doar cateva ore. Cand am iesit din muzeu, eram extenuati. Ne-am mai tras putin sufletul la piramida de sticla, si dupa aceea ne-am indreptat spre Arcul de Triumf. Ne-am plimbat pe Champs Elysées de la un capat la altul pana la Arc, dar de data aceasta pe cealalta parte a bulevardului, ca sa vedem si restul expozitiei de aviatie. Tot pe Champs Elysées am vazut o reprezentanta Renault, cu ultimele modele Logan. In vitrina era un Logan taxi bucurestean, galben, cu numere de Arges. Sotul meu si-a luat niste machete Logan, dar si o macheta Dacia 1300! Nu-mi venea sa cred ca vad asa ceva in centrul Parisului!

Pe Champs Elysées este si un magazin enorm Louis Vuitton, si m-a tentat sa intru. Dar in acelasi timp, se apropiau orele serii si vroiam neaparat sa ajungem la Arcul de Triumf pana la lasarea intunericului. Am ajuns si la Piata Charles de Gaulle, fosta Place de l’Etoile, cu Arcul de Triumf in mijloc. Dupa ce am zabovit in fata Arcului si l-am admirat pana la lasarea intunericului cand s-au aprins luminile orasului, ne-am intors pe Champs Elysées sa luam cina la un restaurant din apropiere. Am stat la terasa restaurantului cu vedere spre Arc. Dintre bunatatile culinare franceze as mentiona vinul roz, care este delicios, si care ne-a mers la suflet dupa o zi atat de plina. Intre timp s-a facut tarziu si nu am mai apucat sa merg la acel magazin Louis Vuitton. Ei, poate cu alta ocazie. Iar in drum spre hotel am mai facut o plimbare prin centrul Parisului si ne-am bucurat de luminile nocturne ale orasului.

In ziua urmatoare ne-am continuat itinerariul la Notre Dame de Paris. Un alt edificiu medieval al Parisului, a carui arhitectura iti taie respiratia. Am vizitat catedrala in interior, si am vazut-o de jur imprejur. Inainte sa merg la Paris, stiam din poze si din carti doar cum arata fatada catedralei. Dupa aceea ne-am plimbat pe insula – Ile de Cité. Am vrut sa vizitam si Sainte-Chapelle, dar era inchisa in acea zi (pentru un concert), asa ca am admirat-o doar din exterior. Ne-am plimbat de-a lungul Senei, am vazut vaporase pe Sena, am vazut Le Pont Neuf, care este cel mai vechi pod din Paris. I-am vazut si pe celebrii buchinisti parizieni, care isi aveau buticurile pe cheile Senei, cu suveniruri si carti anticariat. Ne-am oprit sa cumparam cateva suveniruri. In continuare am mers in Cartierul Latin, si am vazut Sorbona.

Urmatorul obiectiv pe care l-am vizitat a fost cartierul Monmartre, in partea de Nord a orasului, sa vedem Moulin Rouge. Montmartre e "zona de placere" a Parisului, un fel de Cartierul Rosu din Amsterdam. Fiecare a doua usa e un sexshop, sexclub, si asa mai departe. Moulin Rouge e mai mic decat credeam inainte, si nu arata la fel ca in filme (Mai tineti minte Moulin Rouge cu Nicole Kidman?). Tot in Montmartre se afla si Sacré-Coeur, o catedrala in varful unui deal, cu sute de scari. Am mers sa vizitam Sacré-Coeur, dar inainte sa ajungem la catedrala, am descoperit in spatele acesteia alte buticuri cu suveniruri, unde erau foarte multi turisti. Erau acolo si artisti ambulanti, si ne-am ales cu doua portrete instant. Acum portretele noastre sunt agatate pe peretele din livingul nostru, impreuna cu alte 3 tablouri din Paris. Revenind la vizita de la Sacré-Coeur, m-a uimit paradoxul faptului ca biserica Sacré-Coeur si clubul cabaret Moulin Rouge se afla in acelasi cartier, la o distanta atat de mica una de alta! In Montreal exista o catedrala catolica, Oratoriul Sfantul Iosif, care este o replica a lui Sacré-Coeur din Paris. Si de fapt, mai este si o alta catedrala in centrul Montrealului, care imita Notre Dame de Paris.

In ultima zi petrecuta la Paris ne-am intalnit cu o veche prietena, care locuia in Paris de 10 ani. Am mers impreuna la o terasa si am depanat amintiri.

Am daramat un mit al Parisului -- Turnul Eiffel NU se vede din orice colt al Parisului. Se vede de la Luvru, dar nu se vede de la Arcul de Triumf, sau din Cartierul Latin, sau din estul orasului unde am stat la hotel. Ar fi fost prea frumos sa vad Turnul din camera de hotel, asa cum tot timpul se intampla in filme, dar nu a fost asa.

Parisul nu este doar Orasul Luminilor, ci si Orasul Iubirii. Am plecat la Paris in doi, dar am sperat sa ne intoarcem in trei. As fi vrut sa ma intorc din vacanta de la Paris impreuna cu copilul nostru, dar nu a fost sa fie. S-a incapatanat sa fie torontez get-beget, si si-a anuntat aparitia pe lume doua luni mai tarziu; iar acum copilul nostru are 6 luni.

In ziua plecarii spre Toronto m-a incercat un sentiment de nostalgie… As fi vrut sa mai raman la Paris. Partir c’est mourir un peu… Sper sa mai ajung la Paris si cu alte ocazii. E un oras in care vrei sa te intorci iar si iar, un oras de care te indragosteti pentru totdeauna. Pe vremuri am avut un vis adolescentin sa ma stabilesc la Paris. Dar acum, la maturitate, si mai ales dupa ce am vizitat Parisul, imi dau seama ca nu vreau sa locuiesc la Paris. Daca as locui in cel mai frumos oras din lume, unde as mai putea pleca in vacanta intr-un loc mai frumos decat orasul in care locuiesc? Parisul este o destinatie ideala pentru vacanta, si pentru mine asa va ramane.

Sena