Azi vreau sa scriu despre o carte pe care am savurat-o din plin, Confessions of a Shopaholic de Sophie Kinsella. M-a amuzat atat de mult, incat am citit-o de doua ori deja.
Aventurile prin care trece Rebecca Bloomwood sunt de-a dreptul hilare. Chiar socant de hilare, si le-am perceput asa nu numai in prima carte din seria Shopaholic, dar si de-a lungul tuturor celor cinci carti despre Becky, ceea ce m-a facut sa rad in hohote citind intreaga serie Shopaholic. Autoarea o impinge pe Becky dincolo de orice limita, facand-o de multe ori sa treaca prin niste situatii care frizeaza ridicolul si punand-o nu in cea mai buna lumina. Becky Bloomwood este o fata pentru care cel mai important lucrul este sa fie tot timpul in trend, indiferent de pretul platit. Ii place sa duca o viata glamoroasa, ii place shoppingul (carei femei nu-i place sa mearga la cumparaturi?), ii place sa poarte haine de firma si la moda, ultimul racnet bineinteles. Noroc de prietena bogata Suze, in apartamentul careia locuieste contra unei chirii modice si cu mult sub pretul pietei. Problema este ca nu poate sa-si permita nimic din toate acestea, dar asta nu o impiedica sa cheltuie in nestire, de unde si sursa tuturor dificultatilor ei.
Am ras cu lacrimi citind despre tentativele ei de a-si redresa situatia financiara, fiecare dintre ele dovedindu-se un esec lamentabil. Cum si-a luat un bilet la loto si se si visa castigatoarea marelui pot, facandu-si planuri marete cu milioanele de lire sterline in joc, si cum balonul de sapun i s-a spart in fata de indata ce numerele castigatoare (dar nu si cele de pe biletul ei) au fost anuntate la TV. Cum a incercat sa faca economii (Cut Back project), dar ceea ce reuseste sa faca este sa cheltuie aproape 200 de lire intr-o singura zi, si sa gateasca o cina absolut necomestibila care pe de asupra a si costat-o de zece ori mai mult decat si-a propus. Cum a incercat sa faca mai multi bani (Make More Money project), dar a esuat la fiecare incercare. Cum s-a apucat sa confectioneze rame pentru fotografii dupa un sablon “lucru la domiciliu”, dar s-a dovedit a fi total lipsita de talent, fara sa reuseasca sa asambleze nici macar o singura rama. Cum s-a angajat la un magazin de haine unde sa lucreze in zilele de weekend, dar a fost destituita chiar in prima zi din cauza lipsei de orice etica profesionala si a ignorarii totale a respectului fata de client. Cum si-a inflorit CV-ul cu fluenta in limba finlandeza, si a fugit mancand pamantul de la interviul cu un potential angajator finlandez. Cum a iesit in oras cu Tarquin, varul bogat dar si un pic ciudat al lui Suze, si se si visa Doamna Tarquin, postura in care si-ar fi rezolvat toate problemele financiare intr-o clipa, desi nici macar nu-l placea pe Tarquin, iar cina cu el s-a dovedit a fi un total fiasco, spre ghinionul ei. Cum il evita la nesfarsit pe Derek Smeath, managerul de la banca, invocand tot felul de scuze care mai de care mai puerile, doar-doar sa mai amane discutia cu privire la situatia extrem de precara a conturilor ei bancare si a datoriilor care nu mai pareau sa aiba sfarsit. Cum a mers la shopping intr-o incercare de a scapa de depresia acuta care a apucat-o, si s-a trezit data afara din toate magazinele, deoarece nu mai avea bani sa plateasca acele cumparaturi.
Iar urmatoarele 4 carti din seria Shopaholic ne dezvaluie alte “minunatii” pe care le comite Becky, mai hilare de atat, daca va vine sa credeti. Citind seria Shopaholic, de multe ori ma trezeam gandindu-ma: “Becky e haioasa, e amuzanta, razi in hohote de experientele ei hilare, dar nu este o persoana despre care ai spune ca e foarte inteligenta, altfel ar fi in stare sa evite toate aceste situatii critice, nu sa se afunde in dificultati tot mai mari de la o zi la alta. Slava domnului ca e un personaj fictiv si nu o persoana reala. N-as putea sa cred vreodata ca o persoana din viata reala ar putea fi atat de dezorganizata si de messy ca Becky Bloomwood (ma mananca limba sa folosesc termeni ceva mai duri, dar de dragul articolului nu o fac). Si pentru Dumnezeu, cat de shopaholica poate fi o persoana??? Se pare ca termenul shopaholic nu are limite, ha?”. Pe de alta parte, daca autoarea ar fi creat-o ceva mai cu scaun la cap, cartea n-ar mai avea acelasi farmec, si n-am mai avea prilejul sa radem in hohote lecturand-o.
Dar totul e bine cand se termina cu bine, si ca o compensatie pentru gogomaniile comise de acest comic personaj, fiecare din cele 5 carti din seria Shopaholic are un happy end (nu ca nu era de asteptat, caci ar fi fost prea de tot). Oricat de imposibil n-ar parea si oricat de afundata in datorii si in propriile ei minciuni n-ar fi, Becky Bloomwood gaseste de fiecare data o cale sa-si rezolve problemele financiare si de orice alta natura.
Am vazut si filmul Confessions of a Shopaholic aparut pe marile ecrane anul trecut, dar ecranizarea nici pe departe nu face dreptate cartii. Subiectul este mult schimbat, multe detalii din carte sunt alterate, si per total da impresia ca nici nu a fost inspirat din cartea lui Sophie Kinsella. In afara de titlu, filmul si cartea nu au mare lucru in comun. Dar chiar si asa, l-am vizionat cu placere, ca sa nu mai mentionez ca a fost un film asteptat de toti fanii lui Sophie Kinsella. Ca pentru unii a fost dezamagitor, asta e alta poveste.
Anul acesta va aparea si cea de-a 6-a carte din celebra serie, Mini Shopaholic, si de-abia astept sa o citesc. Se pare ca va fi despre viata de familie a lui Becky, alaturi de sotul Luke si fetita Minnie. Poate-poate ii vine mintea la cap si va lua ceva mai in serios problema cheltuitului nesabuit – sa vedem ce surprize ne pregateste de data aceasta Sophie Kinsella.
0 comments:
Post a Comment